vineri, 7 august 2015

Reconectare

Nu am mai notat in ultima vreme, aveam nevoie de perioada aceasta de acumulare si apoi de sedimentare si  limpezire. Cu totii avem nevoie din cand in cand de astfel de momente, altfel nu putem merge mai departe cu mintea clara.


Recunosc ca, pe de alta parte, ma furase magia scenei pe care se juca piesa vietii mele.. Uneori piesa se desfasoara asa de frumos, incat devine ispititoare, te hipnotizeaza si incepi sa uiti ca nu esti cu adevarat personajul si rolul pe care-l joci.
Insa, la un moment dat, intr-un ragaz, un sentiment profund, venit din adancul meu, m-a facut sa sesizez butaforia. Vocea interioara a inceput sa fie auzita tot mai clar, fortandu-ma sa realizez ca ma aflu intr-o bucla, ca si cum piesa e reluata de nu stiu cate ori.Si, pe deasupra, este jucata tot mai prost.
Asta mi-a creat un gust amar al fragmentarii. Fragmentarea provenea din faptul ca nu voiam sa vad adevarul. Nu voiam sa-l vad pentru ca nu era acceptabil si confortabil. Doream inca sa ma mai scald in "apele teritoriale', caldute si care nu presupun vreun risc din partea mea. In esenta despre asta era vorba, oricate alte scuze as mai fi gasit.
Ulterior, o impresie a unui act prost jucat imi atrage atentia. Sinele meu preluase locul sufleurului si imi tot facea semne ca nu joc cum trebuie rolul, ca am o prestatie cam slaba. Atunci mi-a devenit si mai clar ca jucam prost, nu mai reuseam sa ma conving de contrariu. Si, in acelasi timp, ca nu ma mai regasesc in personaj, acesta fiind si motivul pentru care aveam o prestatie amatoristica.
Mi-am adus aminte foarte clar un aspect esential : ce se afla in constiinta, se regaseste si pe pamant. Sau " precum este sus, asa este si jos" Acolo se afla adevarul meu, nu are niciun rost sa-l caut in alta parte.
Abia cand ma aflu in congruenta cu ce este acolo, pot redeveni intreaga si impacata cu mine insami