duminică, 28 iunie 2015

Reinvata sa traiesti !

                           

Ai observat cum ai inceput să uiti să traiesti cu adevărat? Tu spui că trăiești, însă faptul că respiri  nu inseamnă neapărat că și trăiesti în adevaratul sens al cuvântului. De multe ori ți-ai asumat roluri diferite: de mamă, de soție, angajat, director, etc. Toate acestea sunt însă doar niște măști temporare, poate necesare la un moment dat, dar te-ai identificat atât de mult cu ele încât ai uitat complet cine ești, undeva în adâncul tău. Tu nu ești doar mamă, soție, soț, director sau altceva. Ești în primul rând o ființă umană, dotată cu spirit si conștiință. Între timp, ai uitat să-ți mai asculți inima, intuiția, vocea interioară care uneori iți mai dau semnale că nu prea ești pe drumul cel bun.Sau poate că nici nu mai vrei să le asculți, de teama să nu auzi ceva ce nu-ți convine și preferi să nu le mai bagi in seamă.



Ai uitat cu desăvârșire să te mai bucuri de fiecare moment al zilei, de flori, de copaci, de răsăritul soarelui, de stelele de pe cer, de vântul care adie, de stropii de ploaie de care fugi de teamă să nu te uzi, de râsul unui copil pentru că ai uitat de propria inocență.  Propria ta prezență nu este o companie plăcută, te plictisești de unul singur și te ferești de momentele de singurătate, într-o căutare permanentă de lucruri și evenimente exterioare pentru a umple golul interior. Dar golul acela nu poate fi umplut nici dacă ai merge în cea mai populată metropolă.

 La un moment dat, se intamplă ceva care te zdruncină din temelii și te face să deschizi ochii mai bine și să cauți răspunsuri la ce se întâmplă. Apoi incepi să realizezi că acea existență pe care o duceai nu era chiar viață.  Momentele de cumpănă  sunt răgazuri pentru a te salva, pentru a face ceva cu tine, pentru a face acea alchimie de transformare a noroiului în aur.  Acum ai ocazia să “vezi” cu ochii conștiinței ceea ce ai refuzat să vezi atâta timp, dintr-o inerție de a rămâne în ignoranță și un confort iluzoriu.

Eliberează-te de tot soiul de temeri și ieși afară, în lumina soarelui strălucitor. Lasă plămânii să se umple cu aer curat, în așa fel încât să simți că fiecare celulă se umple cu oxigen! Fă-ți curaj și simte cu fiecare por minunile naturii! Ele te pot ajuta să simți propria natură, propria prezență.
Și poate îți vei reaminti cât ești de viu și cum faci parte din întreg, din tot ce te înconjoară. Poate acum este nevoie de timp să fii cu tine însuți, să-ți aduci aminte de TINE și de ceea ce simți și vrei în interiorul tău cel mai ascuns!

joi, 18 iunie 2015

Quo vadis ?

              



            Imi pare teribil de curios faptul ca desi suntem potential perfecti si avem tot ceea ce ne trebuie pentru asta in interiorul nostru, ne straduim aproape toata viata sa ajungem la starea noastra naturala de a fi. Adica frumosi, inocenti, plini de iubire si bucurie si nu in ultimul rand cu pacea in suflet si mintea clara. Urmam tot soiul de tehnici : yoga, qi gong, tai chi, citim carti scrise de maestri care au ajuns la o intelegere profunda. Dar simtim ca mai lipseste ceva, mai este de cautat undeva un CE. Asa ca mai mergem la seminarii, workshop-uri de dezvoltare personale, urmam programe de control al emotiilor, ne straduim sa ne setam mintea pe nivelul gandirii pozitive, intonam mantre si rugaciuni de trei ori pe zi - dimineata, la pranz si seara, inainte de culcare, meditam, facem pelerinaje in locuri sfinte sau, dupa caz, cu mare incarcatura energetica pozitiva.


             Dar de ce sa fie asa de complicat si cu atata straduinta cand  le avem pe toate inauntrul nostru ? Mintea tot turuie acolo in niste sinapse ca trebuie sa muncesti mult, sa ai ambitie sa ajungi  la finalul calatoriei undeva departe. Ne-am indepartat chiar atat de mult de esenta noastra, incat este nevoie de o munca asidua pentru a ajunge la capat ? Si care capat ? Insusi termenul este scornit tot de mintea liniara care tinde sa complice lucrurile permanent. Sunt convinsa ca intrebarile acestea si le-a pus oricine care a fost ros de  problema scopului existentei sale pe pamnt.
              As putea incepe sa emit variante de raspuns, mai mult sau mai putin inspirate, insa prefer sa las intrebarea deschisa si oricine care citeste randurile de fata sa gaseasca pentru sine raspunsul. Iar daca nu cer prea mult, poate imi impartasiti si mie parerile.
               Bucurie si pace in suflet va doresc !