miercuri, 17 septembrie 2014

Cautarea

Tot timpul cautam si ne dorim ceva. Este adevarat, sta in firea omului sa fie mereu in cautare, doar este dotat cu o curiozitate sfredelitoare..Problema este ca , de cele mai multe ori, nici nu stim ce cautam sau atunci cand descoperim ce avem de gasit, cautam unde nu trebuie.
Ne cautam identitatea si incercam s-o gasim si s-o vedem in altii din apropierea noastra. Il cautam pe Dumnezeu si ne ridicam privirile si scrutam cerul  Dorim sa gasim iubirea si o cautam zadarnic intr-un partener ideal, perfect.
Ne cautam constiinta, la un moment dat si tot in exteriorul nostru ne uitam cu disperare. Asa se intampla si cu pacea, armonia, frumusetea, samd.
Ne-am transformat intr-un soi de vanatori care isi cauta prada, incapatanandu-ne sa credem ca aceasta va rezolva toate problemele.
Toate cautarile astea sunt absolute zadarnice, pentru ca tot ce vom gasi in afara nu ne va aduce salvarea Problema va ramane mereu la noi, indiferent ce-am gasi. Explorarea ar trebui sa inceapa fix din interiorul si adancul nostru.

Acolo vom gasi toate cate le cautam, pentru simplul fapt ca noi suntem un adevarat Univers. Aici sunt si iubirea, si Dumnezeu, constiinta, armonia…Este nevoie doar sa le cauti bine, cu temeinicie si cu multa onestitate. Abia apoi le putem gasi in toate cele ce ne inconjoara.

marți, 9 septembrie 2014

Turnul Babel




Ati observat vreodata cat de izolati suntem unii de altii, noi oamenii ? Ne-am organizat cumva pe caste parca, iar de iesit din ele nici nu poate fi vorba. Scenariul dupa care  se desfasoara ziua obisnuita se creioneaza cam in felul urmator: serviciu, casa, copii daca exista, in week-end  - treburi casnice, o mica iesire undeva sau ceva de genul. Dupa care ciclul se reia intocmai, neperturbat  in ziua de luni, fix dupa acelasi scenariu. Daca singura problema ar fi doar monotonia si rutina n-ar fi o mare tragedie inca. Unii se pare ca pot exista foarte bine si in conditii de rutina crancena. Ba chiar gasesc mai comod totul asa, fara surprize, fara vreun neprevazut la orizont care sa destabilizeze.
Un scenariu similar se petrece si in alte “caste”, diferenta o face doar segmentul din care fac parte participantii (ocupatie, cartier etc.) sau nivelul de trai -  mai ridicat sau mai putin. Functie de asta, unii isi petrec timpul in restaurante de lux, in birouri manageriale, isi fac vacantele in Baleare, iar altii sparg seminte in fata blocului sau asculta manele date la volum maxim. Fiecare după gusturi, educație, posibilitățile bugetului etc. Problema consta in faptul ca fiecare “casta” din asta este asa de bine delimitata, încât orice individ din cadrul ei simte o puternica apartenenta cu restul membrilor ei si nu accepta nicicum o alta realitate decat cea pe care o vede acolo, cu coloratura specifica. În astfel de condiții, va dati seama ca nu exista nicio sansa ca un exponent al castei din “varf” sa mai zareasca, daramite sa ma inteleaga un seaman din casta de la baza. Ca sa nu mai adaug situatia ”de netolerat” in care vreun individ simplu, sarac incearca sa intre in vreun contact de orice fel cu unul din clasa privilegiata.  
Ne aflam in plin Turn Babel ( la asta se si referea pilda biblică) unde vorbim limbi diferite, nu ne mai intelegem unii pe altii si nici nu se vrea. Ne simtim prea bine fiecare pe palierul lui bine structurat si delimitat, cu ritualurile si valorile aferente, cu preferintele apecifice. Din pacate, ne-am facut rost de niste ochelari de cal extrem de eficienti, din pricina carora chiar nu mai vedem nimic in laterale si cel mai important -  nu mai vedem VIATA care este peste tot in jurul nostru, dar trecem pe lângă ea fiind prea absorbiți de filmul din mintea noastră. Nu mai vedem un copac de pe marginea drumului, un zambet de copil, un seaman in nevoie si toate care asteapta sa le vedem intr-o buna zi Si nici macar nu este foarte dificil sa realizam asta, depinde doar de fiecare sa iasă măcar un pic din cutia pe care și-a construit-o singur și să arunce o privire afară.

joi, 4 septembrie 2014

(I) realitate


 Privim lumea si oamenii si avem impresia ca este real si obiectiv ceea ce vedem Insa privirea ne este subiectiva, fara a fi constienti de acest lucru. Ne uitam la semeni si automat punem etichete gen : frumos, urat, batran, tanar, destept sau mai putin. Asta la o prima vedere. Cand este vorba de persoane cunoscute, gradul de subiectivitate creste. Tendinta este de a privi conform bagajului nostru de cunostinte si principii inradacinate de-a lungul timpului. Desigur ca bagajul  este extrem de relativ si subiectiv la randul sau. Au fost depozitate acolo fel si fel de notiuni din educatia primita de la parinti, temerile lor , apoi de la societate – cu setul ei de reguli de buna cuviinta si morala si, nu in ultimul rand experienta personala ce are la randu-i un cuvant greu de spus.Lumea nu este decat ceea ce crezi ca este
Conform tuturor acestora, ne facem o parere despre cineva, practic proiectam asupra acestuia toate credintele noastre. Ce este mai grav este ca si asteptarile noastre vizavi de ceilalti sunt conditionate de aceleasi credinte proprii, iar daca  portretul  creat  nu corespunde asteptarilor, rezulta atitudinea de respingere si critica. Apoi credem ca vointa puternica va schimba universul inconjurator. Nimic mai iluzoriu, pentru ca lumea si tot ce este in jurul nostru nu se schimba  numai sub efectul vointei si al controlului nostru. De aici apar cele mai multe drame si conflicte interpersonale. Din contradictia intre ceea ce vedem in exterior si propriile noastre dorinte si conceptii. Suferinta este legata de incapacitatea noastra de a suporta efectele din jurul nostru, de cele mai multe ori create chiar de noi, de ignoranta si egoismul nostru.

Renuntarea la ideile preconcepute, la “valorile” mai mult sau mai putin utile si constructive, pe care ni le-am creat in trecut si reevaluarea lor ar fi un prim pas   Urmat de schimbarea perspectivei – de a nu mai cauta cauzele in afara, ci cautand in interiorul fiintei noastre. Daca alegem sa vedem raul, in mod cert numai rau vom vedea, oamenii vor fi mereu "rauvoitori" si-i vom privi ca pe niste dusmani. Iar ei in consecinta se vor comporta in permanenta ca atare. Incepe schimbarea din interior, altfel lumea va ramane la fel, oricate stradanii se vor depune. Am putea incerca sa-i privim pe oameni “curat” , facand efortul de a ne cunoaste mai bine pe noi insine. Asta ne poate ajuta sa-i intelegem si pe ceilalti mai bine. Sa nu ne mai grabim sa tragem concluzii in ceea ce-i priveste pe altii, oricum oamenii se schimba, iar ceea ce ni se pare valabil astazi, poate sa nu mai fie valabil maine.Si apoi, vorba lui Einstein : totul este relativ, nu-i asa ?